Metamorfoza... II Spini

Sa ne intoarcem inapoi la acelasi subiect. Si acum urmeaza poezia mea indiferenta, deochiata si ascunsa in spatele cuvintelor. E o poezie scrisa acum ceva timp si poate nu veti intelege ideea va spun doar atat:
Am metamorfozat imperfectiunea in Spini

SPINI

Trec dealuri peste cetăţi de cristal
Şi plouă cu ace-ascuţite
Şi ironii din cer provenite
Stagnează pe geamuri lovite
Şi spini.

Deschide în tine o veche poartă
Poarta iubirii se-ascunde-n izvor
Apare şi-un înger călător
Dar oare de ce eu nu îl văd?
De spini.

Şi ea stă în faţa mea, e-nfricoşată
Mă caută, urlu, o caut, suspină
În ochii albaştri se vede o baltă
O baltă de îngeri în care ea stă
Pe spini.

Dar tot ea vine, mă caută-n zori
Mi-e dor, mi-e dor de ieri
Se uită la mine cu ochii stingheri
Nimic nu ne va separa de îngeri
Doar spini.

Ea e perfectiunea, ea e imperfectiunea metamorfozata.
Deci hai sa ne plimbam vietile prin metamorfoza impreuna.

Al vostru, Rares.