"Cand ploua deasupra ta, adu-ti aminte de mine si de lacrimile mele ce le-ai transformat in ura."
>Astept cu nerabdare sa simti ca te-am urat. Mai bine o luam ca pe o gluma. Dar haide sa glumim in continuare.
>Suferinta este un termen relativ sub mare. Dar peste ea, plutescs nori de suferinta. Vreau ploaia mea inapoi!
>Oceanele inghetate sunt o tragedie pentru pamant. Pamantul imi arunca durerea mie. Cum o mai trimit inapoi?
>Dormi, fugi, plangi si mai departe plangi. Adu-ti aminte sa mai si respiri! Dar defapt nu, nu mai respira...
>Taci! Sti sa mai vorbesti? Cuvinte impletite cu sange... Ah cat mi-e de rau.
>Padure-ai peste mare si marea peste noi. Noi suntem deasupra universului plin de sicriie colorate. Dansam la inmormantari de flori.
>Vreau sa razi de paradis. Sa mergi spre el si sa ma alegi pe mine. Vreau sa omor visele si sa iau o doza din propria ironie. Dar cata ironie incape intr-un suflet pierdut?
