joi, 17 decembrie 2009

Why did I drown?



I don’t know where I’m at
I’m standing at the back
And I’m tired of waiting
Waiting here in line, hoping that I’ll find what I’ve been chasing.

I shot for the sky
I’m stuck on the ground
So why do I try, I know I’m gonna to fall down
I thought I could fly, so why did I drown?
Never know why it’s coming down, down, down.

Not ready to let go
Cause then I'd never know
What I could be missing
But I’m missing way too much
So when do I give up what I’ve been wishing for.

I shot for the sky
I’m stuck on the ground
So why do I try, I know I’m gonna to fall down
I thought I could fly, so why did I drown?
Never know why it’s coming down, down, down.
Oh I am going down, down, down
Can’t find another way around
And I don’t want to hear the sound, of losing what I never found.

I shot for the sky
I’m stuck on the ground
So why do I try, I know I’m gonna to fall down
I thought I could fly, so why did I drown?
I never know why it’s coming down, down, down.

I shot for the sky
I’m stuck on the ground
So why do I try, I know I’m gonna to fall down
I thought I could fly, so why did I drown?
Oh it’s coming down, down, down.

PS: genial, genial, genial...

Haz, Umor, Ras...


Probabil ca va intrebati voi putinii cititori ai blogului meu daca o sa am si eu un post normal in care imi voi posta parerile despre o anumita zi, o anumita tema si nu as mai tot indruga prostii...
Astazi m-am gandit sa va explic ce inseamna pentru mine umorul(sin. hazul)
Am ajuns in acesti ani tampiti sa radem pur si simplu de stilul nostru de viata, o comedie nu mai e buna daca nu e cu sex (Idila cu dadaca mea, cea mai proasta comedie a anului dupa parerea mea) si injuraturi la tot pasul.
Am ajuns in acest ani handicapati sa radem unii de alti sub pretextul ca oamenii sunt foarte amuzanti. Vedem actori la televizor ce joaca rolul de tampiti pentru a primii si ei niste bani. Nimeni cu demnitate.
Umor din ziua de azi e umor american, nu mai spui o gluma buna in romana , toate au "dude","lol" si alte expresii folosite de toti oamenii inculti.
Cati dintre acesti oameni macar stiu de ce scriu lol si nu scriu "drmqrek" oare?
Iar acum cineva se baga si zice "Dăăăăă, este mult mai amuzant decat sa zici alte cuvinte, dăăăă"
Concluzia de azi: umorul nu exista decat in tampenia oamenilor.

PS:Sarbatorile vin, sarbatorile vin. Iarna e ca-n povesti, ce minunat e timpul sa iubesti, sarbatori fericite Coca-cola iti ureaza...

Casa de zapada!


Cum fug de somn...
Cum fug pentru a fugi de somn...
Cum fug pentru a fugi de fuga somnului...
Si ma trezesc dormind, da chiar asa. Apoi adorm trezindu-ma si ma uit pe ferestra. Alta zi mohorata, iarba uscata.
Ma trezesc urmatoarea zi, acelasi scenariu stupid si agasant, hai nu rade.
TREI ZILE MAI TARZIU
Dansez prin zapada si o sarut, un sarut de gheata. Ii zambesc si ii pun verighta si meregem la plimbare unde ne intalnim cu ploaia, sora ei, s-au nascut in acelasi timp dar suunt diferita ca si caracter si infatisare. Nu sunt gemene identice, poate nici macar gemene la o fractiune de secunda distanta.
Ne ureaza "Casa de piatra".
Ma uit urat la ea si ii spun: "Nu ma casatoresc cu piatra. Cu zapada! Casa de zapada, iubito. Casa din tin!"

PS:inteleg de ce renuntati la citirea acestui blog din stupiditatea acestui post
PS2:Va urez casa de zapada la toti >:D<

Odata la 100 de ani...


Nu sunt mandru de mine sau de importanta mea pe acest teritoriu uman, sintetizand as spune ca sunt plictisitor, ma ascund dupa vise si dupa nimicuri de genul. Nu sunt chiar ce as vrea sa fiu sau poate sunt ce as vrea sa fiu, dar neg asta.
Minciunile mele sunt absurde, fug in fiecare zi de ele si le parfumez cu esenta unui adevar dureros, simt ca plang atunci cand rad si viceversa.
Odata la 100 de ani imi gasesc fericirea
Odata la 100 de ani plang cu lacrimi adevarate
Odata la 100 de ani scriu pentru descarcarea raurilor de nestire
Odata la 100 de ani imi aberez propria viata
Si odata la 100 de ani zambesc cu lacrimi in ochi.
Nu trebuie sa aiba sens se tocmai am scris, trebuie doar sa crezi ca am scris doar pentru mine si pentru cititorii mei care sunt fulgii haini de zapada alunecand prin vazduh, am sa le dau un exemplar cu suferinta mea. Dar e atat de lung acel exemplar incat nici 1000 de fulgi uniti nu l-ar suporta.