Nu sunt mandru de mine sau de importanta mea pe acest teritoriu uman, sintetizand as spune ca sunt plictisitor, ma ascund dupa vise si dupa nimicuri de genul. Nu sunt chiar ce as vrea sa fiu sau poate sunt ce as vrea sa fiu, dar neg asta.
Minciunile mele sunt absurde, fug in fiecare zi de ele si le parfumez cu esenta unui adevar dureros, simt ca plang atunci cand rad si viceversa.
Odata la 100 de ani imi gasesc fericirea
Odata la 100 de ani plang cu lacrimi adevarate
Odata la 100 de ani scriu pentru descarcarea raurilor de nestire
Odata la 100 de ani imi aberez propria viata
Si odata la 100 de ani zambesc cu lacrimi in ochi.
Nu trebuie sa aiba sens se tocmai am scris, trebuie doar sa crezi ca am scris doar pentru mine si pentru cititorii mei care sunt fulgii haini de zapada alunecand prin vazduh, am sa le dau un exemplar cu suferinta mea. Dar e atat de lung acel exemplar incat nici 1000 de fulgi uniti nu l-ar suporta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu