"-Buna ziua in miezul orei 8.
-De ce, de ce sunt vise pana-n noapte, de ce nu dormi in nestire?
-Nu stiu ce sa cred, poate ca acestea sunt doar zile de vara, zile de sperante."
Timpul trece prin vant pe langa noi, ma sperie cum stau ore in sir gandidu-ma ca am o vacanta intreaga la dispozitie sa imi pun ordine in minte, in viata si in orice am nevoie. Dar mi-e frica sa recunosc adevarul, ca nu stiu sa traiesc de pe o zi pe alta si mi-e frica de viitor. E penibil sa stai, sa speri, sa crezi si pana la urma sa ajungi in fata unui drum inchis, toamna.
Vara pleaca, toamna vine, dispare in fulgi de nea si apoi in petale de flori, dar soarele libertatii e asa departe in viitorul ce acapareaza viitorul apropiat. Imi va lipsi orice din aceasta vacanta la sfarsitul ei.
Un an de blog ma paste in curand, desi nu am scris des sunt mandru ca nu l-am sters si desi am disparut, am reaparut, l-am improspatat si totul e ok.
Please don't think I'm crazy
I don't want you to understand
My mind is growing hazy
To hell with your helping hand
Why don't you just leave me alone
This conflict is my own
Keep your sources away from me
That's all
Rares.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu