Nu vreau sa cred ca cineva ma va crede in stilul de a crede ceva ce nu se poate crede. Nu vrea sa-mi spuna cineva ca spusele spun ceea ce spun cu toti,un lucru spus.
Insa eu cred, eu spun ca te urasc.
Nu stiu de ce urasc ura ce teoretic uraste iubirea urii, si totusi ura din mine e ura.
Fluturarea de ingeri dezmiarda angelic un suflet de ingeri ce nu il poate iubi decat un inger.
Si asta inseamna ca urasc un inger ce spune ca te iubesc.
Apoi desi cuvintele nu trebuie repetate pentru ca sunt cuvinte ce stau intr-o porpozitie plina de cuvinte.
Eu ii cred pe ce-i ce spun ca arta e o arta falsa in culmea artei ce distruge lumea.
Iubirea e o arta.
Si te urasc pentru ca urasti arta.
PS: nu plange, in ura totul e posibil, pana si irevocarea ei si transimterea iubirii in metamorfozarea lacrimilor, totul, chiar totul unitar al totului.
Acelasi nebun Rares.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu